luni, 29 decembrie 2014

Cum a inceput povestea cu visele


Care-va-sa-zica, povestea asta cu visele a inceput…dintotdeauna. Uite, e bun prilejul asta – imi dau seama ca in ceea ce ma priveste, visele intra la categoria ”count your blessings”.
Spun ca e o poveste care a inceput dintotdeauna pentru ca am fost o visatoare ”prolifica” de cand ma stiu. Nu mai stiu de cand ma stiu :-)  - probabil de pe la 3 ani sau cam asa ceva. Pot acum sa spun, cu recunostinta, ca e un dar – un dar si un dat, in acelasi timp. E ceva ce-a venit din interior, in mod firesc. In mod firesc si…insistent: suficient de insistent si suficient de intens cat sa faca sa taca scepticismul-vesnic-in-cautare-de-dovezi ce ma bantuia.
Pot sa spun, asadar, ca e un dar; insa atunci – atunci insemnand in copilarie, adolescenta si o buna bucata de vreme mai apoi – nu stiam asta. Mi se parea firesc si nici macar nu-mi notam visele. Vise premonitorii ? Insight-uri incredibile primite in vis legate de situatii, oameni si relatii? Indicii clare apropos de cai de urmat ? Confirmari, mesaje, ghizi ? Eh, o coincidenta: uite, daca se mai intampla, atunci da, poate ca e ceva in legatura cu toata povestea asta. Hai, inca o dovada si gata, ca sa fiu sigura-sigura, poate doar mi s-a parut…si azi asa, maine-asa, au trecut ani.
Au trecut ani si habar n-aveam ce sa fac cu toate astea. Reconectarea definitiva si ”brutala” cu visele s-a petrecut in 2007-2008 – spun brutala deoarece coincide cu moartea mamei mele. A fost o trezire catre ceva mai adanc din interior – o trezire insotita de durere profunda, e-adevarat. M-am convins, in sfarsit, ca visele nu sunt ”doar” vise. Apoi, odata cu avalansa de vise legate de lumea de dincolo a venit intuitia faptului ca uneori in vise calatorim, ca accesam alte taramuri, alte realitati, alte traditii si ca este o abilitate ce poate fi pur si simplu exersata.
Apoi l-am gasit pe Robert Moss. L-am cunoscut acum cativa ani, in toamna lui 2011, la un workshop tinut de el in Amsterdam, cand lucram deja cu vise si terapia visului in cadrul programului de formare in terapii transpersonale. Stiam, simteam de-acum importanta viselor, tineam deja un jurnal de vise de prin 2007 si eram, cum spuneam mai devreme, in ”mijlocul” descoperirii unui adevar: ca visele nu sunt ”doar vise”, ci resurse inepuizabile de ghidare si creativitate; ca visele vorbesc despre felul in care se corpul se vindeca, despre ”trecut” si ”viitor”…ma rog, despre Timp. Ca visele vorbesc despre Pamant si Univers si sunt conectate la Campul infinit al constiintei colective. Visele sunt spatii in sine, la fel de ”reale” ca si realitatea cunoscuta in timpul zilei. Visele au legatura cu crearea de realitati si ca sa fii Visator inseamna sa fii…Calator. Visele vorbesc despre noi insine, asa cum suntem cu adevarat, sunt oglinzi pretioase si aliati in drumul catre propriul Centru.
Cand l-am descoperit pe Robert in urma unor insiruiri de sincronicitati si ”intamplari intamplatoare” (mai intai, prin 2010, am gasit forumul lui de lucru cu vise) am stiut instantaneu ca vreau sa fiu Dream Teacher. Era ca si cum gasisem ceva ce cautam de multa vreme. A fost un moment AHA de o intensitate incredibila, un sentiment de ”asta are legatura cu miezul fiintei mele”, de anticipare bucuroasa, de dar si daruire. In Octombrie 2011, in drum spre Montpellier, unde se tinea primul modul de formare, nu banuiam ca exact peste un an, in Octombrie 2012, Robert Moss va tine un workshop de 4 zile in Romania.  Ideea mi-a venit chiar acolo, intr-o pauza, in timp ce povesteam cu Robert despre…vise. Mai exact, cand el a pomenit un workshop pe care nu-l mai tinuse de mult timp: The Return of the Seer – Intoarcerea Vizionarului. Am stiut si simtit atunci, amandoi, ca DA, e o idee buna. Cum am stiut ? O sa raspund tot cu o intrebare – ma intreba cineva, acum cateva saptamani: de unde stii tu care e adevarul ? Nu e greu: “Truth comes with goosebumps”, dupa cum spune chiar Robert. Adevarul, de cele mai multe ori, se simte… (Suntem in 2014 si in Octombrie Robert Moss a revenit in Romania, pentru a treia oara si va reveni in Romania pentru a patra oara in octombrie 2015, de data asta, nu pentru un workshop ci pentru un training avansat in ceea ce priveste lucrul cu vise si imagini: Imaginal Healing - 1- 4 Octombrie 2015, joi-duminica, pe malul Marii Negre. Locatia exacta va fi anuntata ulterior).
Insa vreau sa ma intorc putin la vise, pentru a face o precizare importanta: nu este vorba despre a interpreta vise. Visele nu pot fi ”interpretate”. Visele pot fi visate, simtite, onorate, invitate, ascultate, date mai departe. Aduse in realitatea diurna. Niciodata ”interpretate”. Visele pot fi uneori simbolice, intr-adevar, insa exista un risc foarte mare de a ramane la acest nivel, foarte…intelectualizat, si nu in sensul bun al cuvantului. Asta este specific culturii vestice, pentru ca daca ne uitam la marile traditii de visare ale planetei, toate spun si demonstreaza acelasi lucru: un vis este propria lui interpretare ! Un vis se explica pe sine ! Nativii americani, tibetanii, traditia Kaballah, egiptenii, celtii, nativii aborigeni australieni – toti demonstreaza ca este despre a trece dincolo de nivelul psihologic al visului.
”Cale de manifestare”. Cam asta ar fi traducerea cuvantului tibetan pentru vis (milam). Interesant. Si adevarat, in acelasi timp. Visele pot fi privite, repet,  din mai multe puncte de vedere. Poate fi vorba despre o perspectiva spirituala, sau medicala, sau amandoua. Dupa ce Freud si Jung au dat ”startul”, din ce in ce mai multi medici, terapeuti si psihologi au inceput sa lucreze cu aceasta resursa fabuloasa si s-au dezvoltat din ce in ce mai multe scoli specializate pe analiza viselor si terapia prin vis. In felul asta, in sfarsit, viselor incepe sa li se dea atentia cuvenita.
Revin la ”cale de manifestare”. Exista energie creativa in vis. Reala. (vorbesc despre sensul de baza al cuvantului ”energie”). Visele sunt legate de energii, de elemente si de corpul fizic, asa ca prin intermediul visarii putem lucra cu toate si le putem intelege. Visul poate fi un mentor interior si o sursa de reamintire. Visul poate fi un ghid extraordinar – uneori, si pentru cei dragi noua sau cei cu care lucram. Sau pentru comunitatea, mai mare sau mai mica, din care facem parte. Cele mai bune idei au venit catre mine fiind cumva conectate tot cu lumea viselor si a visarii – cum este si World Day of Active Dreaming, care anul asta a fost pe 10 Mai iar in 2015 va fi pe 9 Mai: o zi in care in toata lumea se vor tine evenimente si workshop-uri dedicate viselor si lucrului cu vise – inclusiv in Bucuresti, desigur.
Spuneam ca se poate lucra cu un vis in foarte multe feluri – simbolic, shamanic, vis lucid, dream theatre…se poate lucra cu intrebarea ”ce parte din mine” etc etc. Se pot face teorii si interpretari savante la nesfarsit…si uneori asta poate fi foarte seducator :-) insa este vorba despre mult mai mult decat atat, si poate tocmai de aceea imi place atat de mult metoda invatata de la Robert Moss, care se cheama Visare Activa: pentru ca este vorba si despre a visa lumea intru fiintare.
Ce fel de oameni vin la workshop-urile de vise si cu ce pleaca ? Tot felul de oameni – oameni care cauta, oameni care intuiesc, oameni sceptici, oameni care viseaza si oameni care nu viseaza. Pleaca cu o metoda simpla, practica si extrem de eficienta in ceea ce priveste abordarea viselor. Si abordarea propriei vieti, extrapoland: deoarece constienta in vis si constienta din realitatea diurna se influenteaza reciproc.
Ce mi-a adus mie personal lucrul cu vise ? Incredere in glasul inimii, incredere in a-mi urma propria cale, incredere intr-o ordine subtila a Universului. Inspiratie. Creativitate. Raspunsuri. Confirmarea faptului ca doar fiind autentic(a) poti atinge bucuria din interior.
Asa ca te invit si pe tine: ai incredere. Viseaza. Viseaza si Creeaza.
Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro

Intoarcerea Divinului Feminin. Cate ceva despre arhetipul Maria.


“Imaginile (Zeitei) care exista de atat de mult timp n-au disparut. Ele sunt inca aici cu noi”.
- Marija Gimbutas (istoric al religiilor, lingvist, etnolog si lector in cadrul departamentului de Antropologie de la universitatea Harvard)
Pe 11 decembrie, seara de vise are o tematica speciala. Speciala si delicata in acelasi timp – pentru ca despre Maria, cu tot ceea ce reprezinta, este greu de vorbit. Asa ca o sa ma refer la asta intr-un context mai larg: cel al arhetipurilor.
Ce este un arhetip ? In context psihologic, vorbim despre o “structura profunda a psihicului, innascuta, care genereaza imagini simbolice si guverneaza organizarea experientei umane”. In limba greaca, “archetypos” inseamna “primul de felul sau”. Arhetipurile se refera la un fel de prototip sau “matrita” al unei intregi serii de obiecte, persoane sau concepte. Carl Gustav Jung a vorbit adesea despre arhetipurile care apar in inconstientul colectiv: ”Noţiunea de arhetip derivă din observaţia repetată adeseori că miturile şi poveştile literaturii universale conţin teme bine definite care reapar pretutindeni şi întotdeauna.” 
Daca vorbim despre Maria in particular, si cercetam un pic acest subiect, aflam ca foarte multi oameni au povestit si povestesc in continuare despre vise in care traiesc aceasta experienta, a “intalnirii” cu Maria (si de fapt, sunt si mai multi aceia care nu povestesc, din teama de ridicol – la fel cum nu povestesc, poate, despre vise precognitive sau vise in care au intalnit pe cineva drag care-a murit) si care au calitatile specifice viselor “mari”: emotii puternice, un sentiment de “mai mult decat real” si culori intense; o experienta extrem de puternica pana intr-acolo incat detaliile visului sunt tinute minte integral foarte multi ani dupa – si chiar toata viata, devenind experiente-resursa foarte importante.
In acelasi timp, simbolurile acestui arhetip sunt multe: cateodata propria mama sau o femeie divina; Mama Pamant sau o stea (Maria este de asemenea asociata cu calitatile atribuite stelelor – in principal folosirea stelelor pentru navigatie. Stelele te (con)duc la destinatie si iti permit sa stii intotdeauna in ce directie te indrepti) sau o pestera albastra sau marea – oricare ar fi imaginea, aceasta vine “la pachet” cu un sentiment profund spiritual, inconfundabil.
Simbolurile si arhetipul Zeitei sau Marii Mame sunt incredibil de vechi si contin in ele constientizarea fortelor naturii active in noi. Spuneam ceva in prezentarea serii “Visand cu Maria” despre schimbarea de constiinta care este direct legata de energia feminina care vine intru echilibrare: pentru ca un aspect foarte important al acestui arhetip este legat in primul rand de vindecare. De continere. De blandete si de fermitate in acelasi timp. Renasterea femininului ne inconjoara in multe forme – o renastere care are o semnificatie spirituala profunda. Tot in acest context, vorbim despre aducerea noului printr-un act creativ – pentru ca Ea reprezinta si conditia in care putem trece dincolo de pre-conceptiile si pre-judecatile noastre. Poate reprezenta si sentimentele poate nedefinite pe deplin despre cum suntem cu totii conectati la misterul si procesul vietii.
Elinor Gadon (autoarea cartii “The One and Future Goddess) sintetizeaza sugestiv toate aceste idei: “…exista o constientizare din ce in ce mai profunda a faptului ca suntem condamnati ca si specie si planeta daca nu facem o schimbare radicala de constiinta. Re-aparitia Zeitei devine simbolul si metafora pentru aceasta transformare a culturii.”
Sau cum spune Joseph Campbell, “divinul feminin simbolizeaza energiile arhetipale ale transformarii, initierii si inspiratiei”. Si tot de la Joseph Campbell citire: “Iata care este un rol principal mitologic al principiului feminin: Ea ne da nastere fizic, dar Ea este si mama celei de-a doua nasteri a noastra – nasterea noastra ca entitati spirituale (…) La un anumit moment dat se trezeste in noi natura noastra spirituala, care este natura umana mai inalta (…) In aceasta sfera a dimensiunii misterului femeia este cea-care-trezeste, cea care da nastere in acest sens.”
Mai simplu spus, Maria este (si) un nivel de constiinta. Puterea ei imensa este Puterea Iubirii.

www.drumulsprecentru.ro

joi, 27 martie 2014

Through the blue door, into the house of the ancestors




I dream i am in an old traditional Romanian house - the type with painted walls: deep, deep blue. I enter the small door, and there is the specific smell from childhood, the smell of spending summers in the country. Wonderful. I now realize that i am in a village in Ardeal (Transilvania) - could be the one my mother was born in. An old woman, wearing white and black traditional clothes of the region, is just waking up from sleep as i enter the room. She seems older than Time itself - or better said, there is a feeling of her being Outside Time. She starts speaking "ardeleneste" - the sweet accent that my heart loves, using some "regionalisme" i thought i had long forgotten: she is actually giving me indications on some food recipes. She is speaking, she is whispering. The words transform into rhytmed chanting - like a mantra. The sounds are alive energies, floating towards me.
(November 1st, 2012)

I woke up from this dream feeling blessed. Feeling immense gratitude. Over the years, i had had several dreams connected to different traditions - this was the one connecting me with my ancestors. This was the dream that reconnected me with the IA - the traditional Romanian blouse (the blouse that inspired Matisse toward creating some of his beautiful paintings, by the way.)

There was an amazingly beautiful follow up to this dream, inspired by fellow dreamers in the Romanian Dreaming Circle: some weeks later, all of us dressed in ii, we organized a traditional women gathering, a "Sezatoare" - a circle of women telling stories, singing, dancing, plaiting hair, knitting, gatherings that used to have place not until long ago in the villages... There were hours of joy and laughter and shared dreams.

The gifts of the dreamworld are many. For me, reconnecting with the authentic, ancient Romanian tradition is one of the most cherished gifts... And i believe the dreamwork, the active dreaming does this for many dreamers, all over the planet - reconnecting them with what is authentic, for them. And i also feel that this authenticity, this treasure, this real-iness, shares a common root, all over the world.

Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro

Follow your Heart. A story with Dreams and Lions.


Follow your Heart. A story with Dreams and Lions.


I dream i arrive late at Robert's workshop in Prague; i sit down and start telling a dream i had just had that morning, right before waking up:

I am walking on a narrow path through the thick jungle, smelling the rich greenish air, looking up in search for the colour of the sky, seeing only the endless canopy of trees. There is a solemn quietness and i am almost holding my breath. Silence, but i feel the forest alive. I walk and walk and suddenly, a "fairytale like" clearing opens in front of me: golden tall grass, intense blue sky, the smell of ripe hay, the dark green of the forest on the right and on the left of the clearing. It is like i see colours for the first time in my life - like these are the TRUE colours. Lionesses running, two or three lion cubs playing. The lanscape feels so familiar, like finding again something i had long forgotten; an undescribable feeling of easiness in my heart - i can practically feel my heart opening. I suddenly understand the feeling of familiarity - it IS family, my family. It is beyond metaphor - this place IS what it is. In the distance, i see people and lions walking together, "talking" together - actually, they are not "talking", they are "hearting". HEARTING. This is the only word that can describe the way of their BEING together. There is a comunity of humans and lions. A com-unity :) I feel intense happiness and start running towards them.

So i am telling this dream to Robert, within the workshop. I see his eyes shine with understanding - he knows this. No more words are needed, and he reminds me about the rope. "What rope ?" I look down and i see the rope around my waist, that is now pulling me out of the dream within the dream. I wake up.

For me, the path of the Dreams is the path of the Heart. I know it, i felt it, i am living it. The place of the Lion is real - it is a place in the heart, a place that is more real than reality itself. This dream, like many others, was a dream from my heart, dreamt in the images of the heart, with the language of the heart. HEARTING. How do i know it was for real ? I FELT it !

A sequence of dreams, synchronicities and more dreams led me, step by step, to working with...dreams. I mean playing with dreams :) Synchronicity led me to find Robert on the net in 2010, and then follow his training of teachers of Active Dreaming and then dream together in Romania. So for me, it is a dream come true. Some 7 or 8 years ago, i was wondering what will i do with all the dreams i had, what is the purpose, what is this ? Are they "just" dreams ? I guess i found my answer.

Why am i writing about this ? Because i now know that through dreams, my heart talks to me. I dare to say - our hearts talk to us. There is something there, in the heart of our heart, calling, waiting, inviting for remembering. Re-membering. The dream with the lions talked exactly about that - and this is a vision i hope to pay forward.

Was this dream "just" a metaphor ? NO, it was not.

You know the famous question "is this a path with heart" ? Well, it sure is !

Ana Maria

www.drumulsprecentru.ro



"There is something more on the other side"
Never before have i felt with such intensity the feeling of being in a waking dream. People walking and talking, but this reality has the consistency of the atmosphere of Alice in Wonderland. Somehow, the whole place is out the of the usual flow of things.

I see again Einstein's formula, E=mc 2, the second time in three days, this time on Robert's socks - and i suddenly remember the similarity of the words soles and souls. Funny, the souls immersed in the theory of relativity. Or is it only anout relating, or relatives. With these thoughts in mind, i hear someone talking about rabbits. Oh, yes, down the rabbit hole, that's where we were.

"There is something more on the other side" i hear myself saying, looking across the pond as we walk looking for a trail in the forest. It sure is, and the words follow me all along the forest trail and into the evening. I read of vision transfer, and i realize that this is all writers do, this is what writing is about - Vision transfer !

I think again of the intention for the night, and i remember the line in the movie called "The Golden Compass": "hold it as if it were a living creature." Hold the intention as if it were a living creature: not too tight, not too loose.

I go to sleep and dream of myself in the dreaming class, with Robert giving us a new assignment: he gives us pieces of paper, with disparate words written on, no connection between the words, and we have to make up short stories with these words. Great assignment, i love it !!! The funny thing is that every word on the paper is alive - it is like a "handle with care" message comes up from the whole organism of the living words."

Ana Maria

(photo: Mosswood Hollow)

www.drumulsprecentru.ro