luni, 12 octombrie 2015

Pas cu pas, om cu om, vis cu vis. Visand cu marea - Imaginal Healing Training, 2015


…Fiecare loc in care visam, an de an, alaturi de Robert Moss poarta o incarcatura energetica anume – si creeaza, in felul asta, un spatiu anume in suflet, de o culoare aparte, cu un sentiment aparte. Anul asta, training-ul avansat de lucru cu vise, imagini si imaginatie a avut culoarea albastra – adanc – sura a marii. Cumva, vantul, marea, norii si soarele au adus pe aripile lor vise de-acolo si de “dincolo”, imagini si viziuni din multe traditii si din multe felii de timp – si poate, mai mult decat oricand, workshop-ul de anul asta (al 4-lea tinut de Robert Moss in Romania) a fost despre imputernicire si asumare, despre viziune si misiune, despre incredere si exprimare, despre onorarea unicitatii si creativitatii, despre impartasire si respect.


Cei 22 de visatori (din Romania, Lituania, Bulgaria, Belgia, USA, Australia) au plonjat adanc, din prima dimineata, in campul viselor – si imagini si vise puternice, profunde, deschizatoare de inima si aducatoare de vindecare au venit catre noi, in mod firesc, ca si cum pluteau de mult pe langa noi, ca si cum de-abia asteptau momentul in care sa le putem spune, fiecareia si fiecaruia in parte: “Te vad”. Campii verzi, soare si pescarusi, bufnite si vulturi, Asklepios si templul de visare, ursi care danseaza prin multivers, cai albi care ies din spuma marii, o barca cu panze plutind pe marea albastra nesfarsita, Mircea Eliade si biblioteci magice, unicorni si Maria. “Imaginal Healing”. Energia imaginilor si a viselor este ceea ce este profund vindecator – imaginile care vorbesc direct corpului si se impregneaza in suflet; care sadesc acolo seminte de inspiratie, atitudini si actiuni.
Despre ce vorbesc ? Ce se petrece la serile, atelierele, workshop-urile de lucru cu visele ? Ce se petrece in interior – si se reflecta apoi in exterior – atunci cand ceva te cheama sa participi, si urmezi acea chemare ?
Vorbesc despre re-amintire. Vorbesc despre re-descoperirea unei intelepciuni stravechi – si utilizarea acestor invataturi in realitatea de zi cu zi. Vorbesc despre mult mai mult decat invatarea unor tehnici concrete de lucru cu visele – tehnici extrem de folositoare, tehnici creative si non-invazive, tehnici de folosit in contexte terapeutice si in comunicare, leadership si dezvoltare personala; in scris si orice forma de expresie artistica – vorbesc despre un adevar vital: sa visezi inseamna sa creezi. Ceea ce “facem” este ca invatam sa visam un vis nou – si in acelasi timp invatam sa navigam in realitatile prin care ne poarta visele de noapte, sa le ascultam mesajele, sa privim in oglinzile pe care ni le ofera cu generozitate, sa invatam despre vindecare care devine diponibila, sa ne reconectam la traditiile spirituale dupa care inima noastra tanjeste si apoi sa aducem toate astea in lume, aici, acum, unde suntem. Sa transformam din interior. Pas cu pas, om cu om, vis cu vis.
Lucrul cu vise aduce sens. Aduce lumina in ochi si bucurie in suflet. De fiecare data, este o bucurie sa asisti la transformarea care se petrece in doar cateva zile cu grupul de visatori si cu fiecare in parte – si asa a fost si acum. Catalin, unul din participantii care a fost si anul trecut la acest eveniment-traditie de la Drumul spre Centru, spunea (citez din memorie): “Am primit atat de multe si am trait atat de multe si am avut atat de multe intelegeri la nivel extrem de profund…si simt ca povestea de la sfarsit a fost spusa special pentru mine” (povestea spusa de Robert Moss, pe final de training, despre un vis de noapte pe care l-a avut acum multi ani: unul din acele vise “mari”, cum mai sunt numite, care-ti lasa inima deschisa, care trec dincolo de scepticismul cel mai feroce si care-ti transforma viata cu totul – pentru ca pur si simplu STII, la trezire, ca nu a fost “doar un vis”). Pentru ca uneori, pur si simplu STII ca o poveste a fost spusa pentru tine, un vis a fost povestit pentru tine.
Comuniunea si creativitatea impartasite au atins profunzimi uluitoare – asta este ceea ce este posibil atunci cand cadrul creat este cu adevarat unul impregnat de respect si onorarea experientelor celuilalt; atunci cand invatam sa cerem permisiunea sa intram in spatiul visului celuilalt (sau pur si simplu, in spatiul celuilalt): pentru ca spatiul, povestile si visele celuilalt sunt sacre si se cer respectate.
Conectarea autentica implica respect – si asta este ceva ce re-invatam si re-descoperim la serile si atelierele si training-urile de lucru cu visele.
Oana Teo a descoperit – si noi toti odata cu ea – ce se petrece atunci cand statuia din vis prinde viata, in urma unei actiuni potrivite in spatiul visului. Un simbol puternic si un mit stravechi, intr-adevar – si mult mai mult decat atat. Pentru ca ENERGIA declansata odata cu calatoria la nivel de grup in spatiul acestui vis a fost darul cel mai de pret primit in acest context; si asta este ceva ce se petrece atunci cand invatam sa lucram cu visele in acest fel: sa trecem dincolo de analiza, sa intelegem ca visele sunt vii si ca ne indeamna la actiuni potrivite; sa intelegem mesajul visului si SA FACEM ceva cu asta.

Madi a descoperit ca un vis pe care-l avusese de curand (si pe care-l impartasise pe grupul 
Romanian Dreaming Circle, creat in 2012) este, pur si simplu, “pus in scena” in realitatea diurna, primind o confirmare extrem de importanta legata de dimensiunea precognitiva a acelui vis – si nu numai. Madi ne scria acum cateva zile pe grup, dupa ce ne-am intors de la training: “Imaginati-va cum m-am simtit in momentul acela in care realizam ca ce visasem era o scena a realitatii. (…). Sa credeti in continuare in puterea viselor voastre! Sa credeti in puterea lor creatoare de realitate si de lumina!”
Visele ne arata – si ne-au aratat si de data asta – felul in care conectarea la o viziune a Inimii este posibila. Nu numai ca este posibila: aceasta conectare se poate petrece acum. Nu ieri, nu maine, ci ACUM. Ne-au invatat cum ne putem sustine unii pe altii in cresterea acestei viziuni a inimii, in aducerea ei in planul realitatii in care operam, pe aceasta planeta. Spatiul inimii nu este ceva abstract – ci dimpotriva, ceva foarte concret, de o calitate anume – iar actiunile care (de)curg de aici creeaza mici (sau mari) miracole in exterior.
Povesteam mai demult cum a inceput povestea cu visele, pentru mine – si te-as invita sa-ti amintesti cum a inceput povestea cu visele, si pentru tine. Sunt profund recunoscatoare viselor, ghizilor stiuti si nestiuti din realitatea asta si din alte realitati – si sunt onorata ca impartasesc aceasta calatorie cu tine, cel / cea care citesti acum aceste randuri. Si ca pot da mai departe acest dar.
Scriam acum cativa ani ca “simt si stiu acum ca Romania va deveni un centru important al visatorilor si vizionarilor” – si la un moment dat, citind ce-am scris, am gandit “ei da, ce sa spun, ma apuca pe mine exaltarea, aiurea” :-)  – iata insa ca din 2012 incoace cateva sute de visatori, de prin toata Romania, si-au ascultat intuitia: pe langa aplicatiile “clasice” terapeutice unii folosesc deja acest instrument fabulos in coaching, altii in pictura sau in scriere creativa, altii in tehnici de comunicare, altii in lucrul cu copiii sau in toate de mai sus la un loc.
Inchei, ca acum cativa ani, si zic:
Ai incredere. Viseaza. Creeaza. Exploreaza. Visele au o putere uluitoare, reala. Primeste-le darul !
– va urma –
Ana Maria




Ana Maria Stefanescu – dream teacher, terapeut transpersonal, consilier dezvoltare personala prin arta si formator autorizat
Ana Maria este trainer certificat (formator) cu o experienta de peste 8 ani in training, NLP Master Practitioner si terapeut transpersonal – formare de 2 ani in terapii transpersonale (2009-2011) certificat ca si facilitator Respiratie Holotropica si Respiratia Inimii (RIRH) – Asociatia de Terapii Transpersonale (ATT) din Romania (cu o specializare in lucru corporal in cadrul Grof Transpersonal Training, 2014) si are dubla formare in lucrul cu vise: este singurul terapeut din Romania certificat ca si Dream Teacher (Robert Moss School of Active Dreaming – Franta si SUA, 2011-2013); si formare in Tibetan Dream Analysis (in cadrul International Academy for Traditional Tibetan Medicine – Faculty of Psychology & Dreams – 2012). Tine workshop-uri si consultatii individuale din ianuarie 2011; este gazda workshop-urilor tinute de Robert Moss in Romania (din 2012), fondatoare a Romanian Dreaming Circle si initiatoare a World Day of Active Dreaming.
Formare in Tibetan Mantra Healing. In formare in psihoterapie integrativa. Consilier dezvoltare personala prin arta.

(foto: Ana Maris Stefanescu, Meredith Eastwood)

marți, 2 iunie 2015

O calatorie in noaptea de vara a copilariei



...Cum intru pe poarta inalta cu arabescuri, din fier forjat de culoare bruna, ma opresc si ascult. E noapte de vara adanca pe strada Plantelor - noapte cu miros de iasomie sau de regina noptii, tarait de greieri si vant soptit printre frunze. Undeva in stanga, intuiesc prezenta hortensiilor, a trandafirilor de dulceata - explozie de roz in timpul zilei - si a irisilor inalt-misteriosi-profund-violet. Iedera intinsa alene pe tot gardul ocroteste spatiul copilariei din curte - si pasesc mai departe. Vita de vie se intinde pe zeci de metri si creeaza, atenta, o bolta numai buna de explorat, adevarat tunel al timpului. Trandafirul altoit imens, multicolor, se viseaza copac de cativa ani buni - e aproape cat ciresul cel mic de inalt, ciresul care e mic doar in comparatie cu cel mare - si infloreste semet, abundent, din mai pana in noiembrie. Acum, in noaptea asta, are deja flori portocalii, galbene si piersicii, al caror parfum se amesteca cu celelalte. Menta, multa menta insirata pe marginea aleii pietruita cu patratele, pe care se ghiceste sotronul desenat deunazi, cu creta rosie si verde. Inspir profund si ma las hranita de toate astea la un loc - si nici macar nu stiu ca fac asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este. 


Pasesc mai departe si ma apropii de cais. 
E un copac care ma stie de mica - precum majoritatea din curte, de altfel - si ma primeste bucuros sa-i stau alaturi. In intunericul roditor, caisele se parguiesc si soarele de peste zi se-aduna in miezul parfumat. Sunt aproape gata, caisele - dar nu gata.

Doua poteci mai departe, batranul plop ma asteapta, rabdator. Cred ca asa m-ar fi asteptat si strabunicul Francisc pe care nu l-am prins - copacii batrani si strabunicii (chiar si bunicii) au ceva in comun, iar plopul "meu" are peste o suta de ani inteleptime si stie tot atatea povesti, spuse in toate anotimpurile: insa graiul de vara mi-e cel mai drag, iar el stie asta, si incepe sa depene, numaidecat. Ascult, ascult, ascult...

Ciresul mic plantat de mine si inainte de el, copacelul Ploaie-de-aur. Au un aer de spiridus...ceva care-aduce cu starea aia in care-ti vine sa chicotesti...si asta se potriveste de minune cu zmeura insirata pe langa zidul din spatele curtii. Nici zmeura nu e gata, dar stiu ca-i acolo.

Ciresul mare e plin de cirese - si "maine" o sa-mi fac drum printre ramuri, cu galetusa galbena cu tot. E ritualul din fiecare vara, iar ciresul mare adora momentele astea. Alaturi, visinul imi asteapta cuminte pasii, si chiar langa el, liliacul. A trecut, liliacul, dar tinem minte amandoi explozia de flori liliachii. Fosneste, a recunoastere.

Si in cele din urma, nucul. Special l-am lasat la urma, pentru ca aceasta calatorie se incheie undeva sus, intre crengile cele mai subtiri - leganata de fosnet si vant, privind catre stele, luna si pamant. Nucul, care se lasa explorat pret de vreo trei etaje; nucul, care m-a invatat despre curaj si echilibru, despre solitudine si despre "a fi cu" - si despre atat de pretioasa tacere din care se naste actiunea potrivita...insa nici macar nu stiu ca se petrece asta, pentru ca ma aflu la varsta binecuvantata la care totul este asa-cum-este.

...pentru ca ziua de azi este doar o prelungire a celei de ieri...La Multi Ani !! Asta a fost o calatorie, un vis in noaptea de vara a copilariei mele - calatoria ta cum este ?

Te imbratisez,

Ana Maria

 

www.drumulsprecentru.r0
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

miercuri, 29 aprilie 2015

Calea Visatorului, darul Vizionarului


…exista un Visator in fiecare dintre noi. Visatorul este cel capabil sa Viseze si sa Creeze.
Visatorul este cel care aduce o viziune noua, care observa, care vede ceea ce este si care devine constient de obisnuinta perceptiei – putand sa aleaga sa-si extinda si sa-si adanceasca vederea asupra realitatii. Acesta este modul in care se creeaza o realitate noua, mai bogata si mai plina de sens.

De la Visator invatam sa pornim intr-o cautare a Viziunii. Viziunea conectata la Inima. Viziunea este cea care da sens vietii si ne ordoneaza alegerile si actiunile constiente. Constiente. Visatorul este cel care ne invita, iar si iar, in Centru. In centrul fiintei noastre, pentru a visa de-acolo, din miezul a ceea ce suntem.

Visatorul vede departe si trezeste spiritul creativ din noi. Trezeste focul. Ne aminteste, iar si iar, sa ne traim visul mai mare al vietii si sa cream din acel loc, din acea cunoastere neintrerupta a visului, din acea stare. Focul hraneste visul, visul intretine focul. Focul transforma, purifica, topeste, imblanzeste, rafineaza. Visul creste, se extinde, ne tine conectati la adevarul nostru, ne aduce aminte ca fiecare dintre noi are de exprimat un dar in aceasta lume. De cantat un cantec, de dansat un dans. Un dar care nu poate fi adus in lume de catre nimeni altcineva.
Te invit sa pasesti pe calea Visatorului, sa primesti darul Vizionarului. Poate simti sa faci asta pe 9 mai, cu ocazia Zilei Mondiale a Visarii Active. Sau la Oradea, in cadrul workshop-ului “Viseaza si Creeaza ! Imagineaza-ti o lume visata cu Inima” (12, 13 iunie). Sau in tabara de vara “Anotimpul din Interior” (editia a 3-a, 30 iulie – 2 august) – patru zile in care vom visa ascultand glasul muntelui, al apelor si ierbii, combinand instrumentele Visarii Active cu cele ale perspectivei tibetane stravechi asupra viselor. Sau poate simti ca e momentul sa vii sa-l cunosti pe Robert Moss in octombrie si sa participi la training-ul avansat “Imaginal Healing” (acest program se desfasoara doar in Franta, SUA si Romania).
Visatorul ne aduce vise mari si vise mici. Ne aduce oglinzi, ne invata despre noi insine, ne conecteaza cu dimensiunea transpersonala, cu dimensiunea Sacra a existentei, ne aduce aminte ceea ce stiam deja. Ne invata despre calatorii, despre stramosi, despre pamant, despre aliati si ghizi, despre inima, despre lumea (sau lumile) de dincolo de aceasta lume. Ne sustine in a aduce la suprafata fiintei noastre cunoasterea autentica – cea care se petrece prin re-amintire. Ne invita la actiune constienta. Ne invita sa descoperim bogatia din interior, pentru a o putea apoi, ex-prima in exterior. Pentru a o darui lumii. Ce sa daruim lumii ? Ceea ce suntem. E singurul dar pe care il putem face – si care vine din a fi autentici. Despre asta ne invata visele, acesta este darul Vizionarului.
Intuitia, perceptia, vederea interioara (“insight”) si viziunea. Felurile in care Visatorul ne invata sa “vedem”. Se spune ca ne onoram viziunea, procesul nostru “vizionar” atunci cand exprimam ceea ce vedem sau simtim. Visatul este un demers al simturilor – si prin asta invatam sa nu mai feliem atat de drastic realitatea. Si atunci ea redevine rotunda, intreaga, completa; putem gusta un miros, pipai un sunet si mirosi o culoare.
Cine spune ca trebuie sa traiesti la fel ca pana acum ? Visatorul ne invita la a crea ceva diferit, ceva nou, proaspat; ne invita sa pasim in afara perimetrului caldut al obisnuintelor. Ne invita la a crea din Centru. In cartea “Curajul de a crea”, Rollo May spune, frumos, ceea ce traditiile vechi ale planetei stiu si practica de milenii: “Daca nu iti exprimi propriile idei originale, daca nu iti asculti propria fiinta, te tradezi pe tine insuti.”
Visatorul ne invita, asadar, la a trai in adevar. Comunicarea adevarului va aduce bogatie in viata si in relatiile noastre, deopotriva. Pentru a avea relatii autentice, e nevoie de atentie relaxata si onestitate in acelasi timp. Din aceasta perspectiva, Visatorul ne invita sa parasim calea falsa a jumatatilor de masura sau a lui “las’ ca merge si-asa”. Visatorul ne invata despre respect, integritate si context – unul din darurile Vizonarului este abilitatea de a intelege contextul si de a actiona din aceasta intelegere. Viziunea presupune privire de ansamblu.
Visatorul ne invita la joaca si creativitate. Adica la prezenta. Ne putem juca doar in prezent, putem fi creativi doar in prezent – si asta presupune detasarea de rezultat, pentru ca…nu e nimic de obtinut. In aceasta stare, exista doar placerea pura a jocului.
Viseaza. Creeaza. Exprima-te. Asta iti va aduce intregirea, vindecarea de care ai nevoie – singura vindecare posibila, cea care vine din interior.
Ana Maria

terapeut transpersonal, dream teacher, trainer
(art: Joseph Parker)

www.drumulsprecentru.ro
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

vineri, 27 februarie 2015

Un urs e doar un urs ?



Ziceam ceva zilele trecute (mai exact, de Dragobete) de "iesirea ursului din barlog" - si mi-am adus acum aminte cat de important este ursul, apropos de vise si visare. Asadar, un urs e ”doar” un urs ?

”Ursul este pastratorul timpului visarii, si pastreaza invataturile viselor si ale visarii pana ce visatorul se trezeste intru acestea."

Simbol al curajului si al puterii, considerat animal-invatator, calauza si intermediar intre lumi in cadrul practicilor de vindecare din Europa, Siberia, Asia Centrala si America de Nord. Deseori vazut ca stramos al oamenilor, in mai multe tinuturi ale planetei. Artemis era uneori infatisata ca mama adoptiva in forma de urs. Simbol al invierii, al renasterii.
Cultul Ursului era atestat la geto-daci, insusi numele lui Zalmoxis fiind legat de blana acestui animal. In mitologia româneasca Ursul este investit cu multiple virtuti protectoare, terapeutice si meteorologice. O suită de legende şi de ritualuri din cultura tradiţională română conţine imaginea ursului ca figură mitică.

In perspectiva indienilor americani, Ursul reprezinta putere, vindecare, tarie afectiva, visare, maternitate. Vindecator al naturii.

Popoarele uralo-altaice ale Eurasiei septentrionale pana in Alaska, il considerau drept spirit al padurii, suprem stapan al energiilor cosmice, simbol al fecunditatii. De asemenea, multe popoare indo-europene au, cu privire la urs, o serie de derivate folclorice si mitologice ce s-au pastrat pana astazi.

In limbile indo-europene, pentru urs este utilizat in limba greaca cuvantul "arktos (de unde numele Arctic pentru a desemna Polul Nord). In limba latina – "ursus”, in celta –"art” iar in sanscrita: "rksa”. 
Si tot la capitolul lingvistica: forebears = stramosi; to bear = a da nastere...

Ana Maria Stefanescu
terapeut transpersonal, dream teacher, trainer
www.drumulsprecentru.ro
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

duminică, 15 februarie 2015

Visand in Brasov. Despre alegeri si oglinzi.


Mai tii minte cand erai mic(a) si gaseai prin unele parcuri labirinturi cu oglinzi ? Si erau multe feluri de oglinzi: unele te alungeau, altele te lateau, altele te subtiau, altele te ingrosau. Erau de toate felurile, care mai de care. Ultimul labirint de acest fel l-am gasit in 2005 la Praga, sus pe dealul Petrin – si l-am regasit, simbolic vorbind (si in acelasi timp, nu mai putin “real”) la ultimul workshop din seria de trei “Viseaza si Creeaza” (Bucuresti, Cluj, Brasov). Recunosc ca eram curioasa sa vad ce va fi experimentat de data asta in campul viselor: cum scriam si in articolul anterior, daca la Bucuresti (23, 24 ianuarie) visele ne-au vorbit despre adevar; laCluj (30, 31 ianuarie) despre lumina si transformare – ei bine, la Brasov (6, 7 februarie) visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Interesanta “incheiere” a acestei calatorii a viselor prin tara…asa, ca un soi de invitatie la a veghea, la a ramane treji – atat cat putem.
Pentru ca unul din multele daruri ale viselor este cel al oglindirii – de multe ori, visele functioneaza ca un soi de oglinda in care ne putem vedea asa cum suntem cu adevarat, intr-un anumit moment dat; si tocmai de aceea ne indeamna, bland, la alegere constienta. La Visare Activa, asadar. Am scris de multe ori despre asta: am visat cutare sau cutare lucru. Asa, si ? Ce-i cu asta ? Sau: in acest vis este vorba despre simbolul cutare sau cutare. Fascinant, de-a dreptul – asa, si ?? Ce-I cu asta ? Mai pe romaneste: ce faci cu asta ?
Intreb asta, retoric sau mai putin retoric, deoarece visele nu pot fi ”interpretate”. Visele pot fi visate, simtite, onorate, invitate, ascultate, date mai departe. Aduse in realitatea diurna. Niciodata ”interpretate”. Visele pot fi uneori simbolice, intr-adevar, insa exista un risc foarte mare de a ramane la acest nivel, foarte…intelectualizat, si nu in sensul bun al cuvantului.
Apropos de asta, e un citat al lui Robert Moss care-mi place mult de tot, si care zice asa: “Visarea Activa este mult mai mult decat o metoda de decodificare a viselor. Daca esti nou in ceea ce priveste aceasta abordare, da-mi voie sa te invit sa lasi deoparte, chiar acum, orice preconceptie in ceea ce priveste analiza viselor. Pornim intr-o calatorie catre locuri mult mai interesante. Pornim sa recuperam feluri de a vedea si de a cunoaste si de a vindeca care erau cunoscute strabunilor nostri.”
Din aceasta perspectiva, visele ne-au vorbit despre alegeri si oglinzi. Si pornind de aici, despre puterea transformatoare a povestilor, a ritualului, a jocului. Despre respectul fata de ceilalti. Despre importanta sustinerii grupului – si despre felul in care, atunci cand le acordam celorlalti incredere, ii imputernicim. Ei chiar devin ghizii care pot deveni, ei chiar vin cu intelegeri importante pentru noi, din spatiul propriului nostru vis in care ne-au insotit, cu permisiunea noastra.
Visele au venit cu mesaje care s-au vrut onorate: un mesaj sub forma de imagine, care vorbea despre “o leoaica micuta si blanda, care ofera incredere”, sau un mesaj sub forma de motto care spune “darul meu este armonia” sau un desen care ne arata cum se “transforma mintea in inima” sau un alt desen a invitat in cercul nostru de visare energia ursului. Cum stim ca toate astea sunt “reale” ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.
Si dupa ce-am inteles mesajul “oglinzilor”, am putut alege. Alt final, alt rol, alta actiune – acolo unde am simtit ca e cazul. Sau am putut alege sa vedem “altfel”. Sa privim dintr-un alt “punct de vedere”: o expresie atat de uzitata, ca nici nu-i mai dam atentie – insa atat de…relevanta ! Un vis pe care l-am avut odata, demult, m-a invatat ca “vindecarea” are legatura cu schimbarea perceptiei si a atentiei – si ca este insotita de o transformare a sentimentelor. Cum stim ca Teatrul Viselor functioneaza ? E simplu – sentimentele sunt cei mai buni indicatori.
Asadar, draga Visator sau draga Visatoare, tu, cel / cea care citesti aceste randuri, priveste. Priveste-te in oglinda. Vezi adevarul acelei imagini. Si alege. Alege sa onorezi. Alege sa transformi, daca ceva iti sopteste ca e ceva de transformat. Alege sa simti. Alege sa visezi si sa creezi – o poveste noua, poate, un cantec nou, un dans nou…
Ana Maria Stefanescu
terapeut transpersonal, dream teacher, trainer
www.drumulsprecentru.ro
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

marți, 3 februarie 2015

La Cluj, visele rodesc din lumina


Weekend-ul ce-a trecut visele s-au vrut la Cluj. Acelasi workshop, “Viseaza si Creeaza”– insa o experienta complet diferita. Daca in Bucuresti cu o saptamana inainte “motivul” adevarului a avut un loc central, la Cluj visele ne-au soptit despre lumina si transformare – de parca se facuse, brusc, primavara. O continuare fireasca, zic.
O ceata fertila si hranitoare infasura campurile cand am plecat vineri dimineata devreme de-acasa, o imagine pe care-am simtit s-o las la dospit in suflet in timp ce treceam prin “tunelul” de copaci ce urma. Workshop-ul nu incepuse efectiv, insa obisnuinta (binecuvantata !) de a fi atenta la interior-exterior imi oferea primele imagini si senzatii in legatura cu experienta ce-avea sa vina. Am privit, incantata, cum ceata facea loc, incet dar sigur, luminii si albastrului. “Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” obisnuiesc sa intreb de cativa ani participantii  la atelierele de visare activa. Mi-am raspuns si eu la aceasta intrebare – si am simtit bucurie.
Cei douazeci de visatori-calatori s-au conectat imediat la campul viselor – sau mai degraba l-au creat impreuna. Cumva, a fost ca si cum “stiau”, simteau ca in aceasta abordare, cea a visarii active, se lucreaza in primul rand cu energia visului si cu darurile care vin odata cu asta, iar imaginile cu care s-a lucrat si vineri seara si sambata toata ziua au avut o forta si o incarcatura transformationala incredibile. Ascultam cu bucurie insight-urile pretioase pe care si le ofereau unul altuia si momentele de Aha care se petreceau peste tot prin sala.
Lumina albastra scaldata de soare care ne insotise in timpul unuia din primele exercitii de vineri seara s-a materializat in realitatea “exterioara” a doua zi: dis de dimineata, soare si cer albastru adanc cat vedeam cu ochii. Fiecare din visele impartasite: hrana pentru suflet. Femei stravechi care albesc haine de ceremonie undeva langa o cascada, energia vulcanului si facerea lumii, lumina albastruie de pe varful muntelui in timp ce un Om primeste ceva, luntri pe apele dintre lumi, spirala verde crud ce conecteaza cerul cu pamantul intr-un dans neincetat, ochi de felina in noaptea africana, un ceas mare lasat pe iarba verde ca reminder al lumii-acasa si timpul-care-curge este cel care conecteaza lumile. Fiecare dintre ei, viseaza si creeaza.
Intoarcerea in spatiul visului, insotiti de visatori-ghizi, a venit cu si mai multe “Aha”-uri. Cu si mai multe confirmari. Cu si mai multe descoperiri si intelegeri noi in ceea ce priveste visul sau visele avute. Cand mai multi visatori pornesc intr-o calatorie comuna in spatiul unui vis si toti se intorc cu aceleasi imagini si senzatii, e din ce in ce mai greu sa crezi ca a fost “doar imaginatia” :-)
Si iar si iar, Teatrul Viselor. Momentul in care Visatorul devine constient de puterea lui creatoare. ”Dream theatre” este una din practicile centrale din Active Dreaming – poate metoda care vine cu cea mai mare putere transformatoare si revelatoare in ceea ce priveste felul in care se poate lucra cu visele. Este stiut din vremuri stravechi ca arta teatrului este cathartica prin excelenta si deci profund vindecatoare. Poate asta este si unul dintre motivele pentru care multe din teatrele Greciei antice erau adesea construite langa templele de visare ale lui Asclepios. Si aici, din nou, lumina. Unul din momentele cheie a fost acela in care am asistat cu totii cum o scena statica cu siluete nedeslusite in ceata se transforma intr-o scena plina de oameni-lumina, copaci, iarba, vegetatie de tot felul, unicorni-insotitori, scena care culmineaza cu o calatorie initiatica. Am asistat la felul in care toata energia din sala s-a schimbat, odata cu transformarea petrecuta.
Cand punem in scena un vis, il insufletim, ii dam viata: dramatizam visul si mesajul lui. Visul viu vine cu daruri de o valoare imensa, personajele vorbesc si se misca, visatorul devine observator si actor. Energie, vitalitate, incredere, puterea de a alege, constientizare  – toate devin disponibile, toate vin ”la incorporare”, cum se spune, din spatiul visului in realitatea 3D.
Sincronicitatile acompaniaza intotdeauna lucrul cu vise. Invatam in felul asta ca totul in jur e viu si vorbeste, si ca atentia si intentia ne sunt aliati de nadejde in procesul de descoperire si acordare la misiunea inimii noastre. Intr-un joc al sincronicitatilor, cineva care avea o intrebare legata de copilul interior a primit cartonasul cu raspuns de la cel mai tanar membru al grupului de visatori: o adolescenta de 16 ani. Altcineva a primit un mesaj pentru suflet: un mesaj care vorbea despre “la vie en rose”, venind de la un….mesager imbracat in roz. Cativa visatori au aflat ca uneori, raspunsurile pe care le cauta sunt foarte aproape: la ei insisi, in propriile vise, in propriile imagini si cuvinte.
“Care este tiparul acestui moment, pentru tine ?” Lumina, transformare, inceputuri. Povesteam in articolul trecut despre familia de suflete – si povestesc si acum: am regasit prietene vechi si dragi, cu care nu ma vazusem de ani de zile. Visele ne-au facilitat reintalnirea. Ioana, Maria, Teodora – multumesc !
Am ajuns acasa duminica dupa-amiaza, pe lumina. Campurile infasurate in ceata in urma cu doua zile erau acum verzi. Verde crud, cat vedeam cu ochii.
Ana Maria Stefanescu
terapeut transpersonal, dream teacher, trainer
www.drumulsprecentru.ro
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
https://www.facebook.com/Respiratia.Inimii.Respiratie.Holotropica

duminică, 25 ianuarie 2015

Visele si adevarul



Se spune ca visam viitorul tot timpul, doar ca nu ne-aducem aminte decat o mica parte din noianul de vise premonitorii. De multe ori, realitatea prinde din urma visele. Pentru mine, azi s-a petrecut din nou unul din acele momente – ceva ce visasem nu mai demult de acum doua zile (ceva ce logica bunului simt refuza sa creada) s-a intamplat intocmai. Am descoperit – pentru a cata mia oara ? – ca visele stiu mai bine, ca am toate motivele sa ma in-cred in ele. Visele premonitorii sunt de tot felul – si realitatile aferente de asemenea. Insa ce m-am pornit sa spun in acest articol este ca visele spun adevarul – fie ca ne place sau nu, fie ca suntem dispusi sa primim acel adevar sau nu.

Imi vine acum in minte unul din cele mai frumoase si mai puternice vise premonitorii pe care le-am avut vreodata, care s-a petrecut in 2007, care vorbea despre un proces de transformare si o “schimbare de haine” si despre care mintea mea constienta de-atunci avea aceeasi replica de “asta nu se poate intampla” – de data asta intr-un sens complet diferit decat exemplul de mai sus J Imi vin in minte persoane pe care le-am visat cu mult timp inainte sa le intalnesc, situatii si contexte care s-au materializat cu luni sau ani mai tarziu dupa momentul in care le visasem – unele datorita implicarii mele active, altele din cauza…lipsei mele de actiune sau de alegere constienta.

In weekend am tinut primul workshop de visare activa din Bucuresti – “Viseaza si Creeaza”. (Urmeaza cele din Cluj si Brasov). Cumva, acest “motiv” al viselor care spun adevarul s-a strecurat usor si cu gratie in cercul de visatori inca de vineri seara. Sustinute de niste sincronicitati uluitoare, de joaca si de feedback-ul pretios al celor din grup, visele au insistat, bland si ferm in acelasi timp, cu mult umor cateodata, asupra lucrurilor de vazut si schimbarilor de facut – in ceea ce priveste propria persoana sau relatiile de orice fel. Visele vin sa ne spuna si sa ne invete, din nou si din nou, ca e in regula sa spunem adevarul – de fapt, ca e timpul ca din ce in ce mai multi oameni sa spuna adevarul. Care adevar ? Adevarul a ceea ce crezi, a ceea ce simti, a ceea ce iti sopteste corpul, adevarul spre care te calauzeste, mereu, Inima.

A fost in acelasi timp un workshop despre misiune si despre a crea cu intentie, din aceasta perspectiva. Pentru ca visele ne vorbesc si despre ex-primarea darurilor pe care le avem de impartasit cu ceilalti – si ne arata si care este familia noastra de suflete. In acest context, visele vorbesc si despre rezonanta si acordare – si ne arata cat de important este ceea ce simtim. Visele sunt o vesnica invitatie la a avea incredere in intuitie si in autenticitatea a ceea ce suntem – si ne invata ca de aici vine creativitatea adevarata.

Am fost martori din nou, cu totii, la felul in care Teatrul de Vise devine un ritual sacru si creuzet al transformarii: al transformarii de perceptie, de credinte, poate, limitative. Al transformarii la nivel energetic – si in acelasi timp, prilej de noi intelesuri si de vazut lucrurile intr-o lumina proaspata. Prilej de asumare a responsabilitatii.
Am fost martori la felul in care comunicarea fara cuvinte, la nivel de Inima, nu numai ca este posibila dar se petrece in niste straturi foarte profunde ale fiintei si vine cu re-cunoasterea celuilalt, asa cum este el.  Vine cu onorarea celuilalt, cu celebrarea misterului celuilalt.

Si am vazut – iar, pentru a cata mia oara ? – cat de important este sa fim “intregi”. Cat de important este sa recuperam, sa aducem acasa parti uitate sau pierdute de Suflet – si cum asta vine cu lumina in ochi si bucurie. Si apropos de adevar, copiii nu stiu sa minta, asta pana cand sunt “educati” ca “nu e frumos” sa spuna asta sau ailalta. Pana la o anumita varsta, copiii comunica direct, simplu, frust. Vindecarea are legatura cu intregirea, intregirea are legatura cu adevarul, adevarul are legatura cu Inima. Curajul este o calitate a Inimii – si visele vin sa ne-nvete despre asta.

Inchei reluaind ceva ce spuneam in prezentarea workshop-ului:

Visele hranesc Imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul e devine visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Imagineaza-ti o lume visata cu Inima…
Adaug, un pic…redundant: cu adevarul din Inima.


Ana Maria Stefanescu

www.drumulsprecentru.ro

duminică, 11 ianuarie 2015

Curajul de-a visa




Uneori incepe deodata, brusc, insotind un eveniment exterior care zgaltaie intr-un fel sau altul viata ”normala” de pana atunci. Alteori vine tiptil, pas-pas, se strecoara pe nesimtite in realitatea cotidiana, te trage usurel de maneca sau se zgaieste la tine prin fereastra, noaptea, in timp ce dormi. Este Visul. Nu orice fel de vis, stii prea bine asta, chiar in timp ce citesti aceste randuri; este visul pe care-l stii din copilarie, pe care-l simti si-acum, care este doar al tau, care te-a ales si te cauta neincetat. Este Visul, si se scrie asa pentru ca este al Inimii, si pentru ca a existat inainte sa te nasti, si pentru ca are legatura cu senzatia aceea de caldura pe care-o simti uneori in mijlocul pieptului.
O vreme, s-ar putea sa nu-i dai atentie, sau sa te prefaci ca totul e la fel ca si pana atunci. S-ar putea sa pretinzi ca esti multumit cu visele mici de pana atunci, din timpul noptii, dar mai ales din timpul zilei. (Am uitat sa-ti spun, Visul se viseaza si noaptea, dar si ziua :)) Atata doar ca Visul asta, sau Visarea, are rabdare. Pentru ca apartine unui loc in care nu exista timpul ala cu trecut, prezent si viitor, ci un altfel de timp, mai…rotund. Si vine sa-ti aminteasca ca poti sa alegi oricand ce sa visezi, si ca poti sa aduci in realitate ce visezi, odata Visul visat. Si cum spuneam, ca poti sa alegi si dimineata cum sa-ti visezi ziua. Si azi asa, maine-asa, capeti curaj de-a visa un Vis nou, frumos colorat. Curaj, o calitate a inimii (cuore) pentru a visa Visul din Inima. De fapt, singurul Vis pe care-ai vrut vreodata sa-l visezi.
Si, da, Inima este intr-o calatorie. De-aici si vorba ”urmeaza-ti inima”, poate… Unii spun ca oamenii isi viseaza intruna viata, planeta si intreg Universul, intru fiintare, si ca asta se face cel mai bine cu inima. Altii spun ca si noi, la randul nostru, existam intr-un Vis mai mare. Oricum ar fi, visatul si visarea sunt daruri nepretuite: povestile vin de-acolo, si picturile, si muzica, si chiar…desenele-animate Poti sa inviti un Vis, sa-l cresti, sa-l faci cadou cuiva, sa-l sadesti si s-astepti sa creasca. Este o fiinta vie, care transforma, se transforma si te transforma neincetat. Atata doar ca nu-i poti spune ce sa faca – daca iti vine cumva ideea asta, se supara si pleaca. O vreme, ca n-are cum sa stea departe timp indelungat. De fapt, iti cere doar doua lucruri: sa ai incredere, si sa te joci. Cum il rasplatesti? Simplu: spui si altora ca exista. Adica il dai mai departe.
www.drumulsprecentru.ro 

joi, 1 ianuarie 2015

Visele - punte catre Transpersonal

Visele: scurta incursiune in istorie si importanta lor in evolutia umanitatii


“În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nicio intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.” – Carl Gustav Jung
Inca din zorii dezvoltarii umanitatii, omul s-a definit ca fiinta visatoare, in acceptiunea mai larga a termenului: visatorul care creeaza, visatorul care imagineaza, visatorul care initiaza, visatorul ca si creator de mitologii. Deloc intamplator, “visum” (lat.) are ca sinonime cuvintele “viziune” sau “imagine” si radacina comuna cu “a vedea”. Daca pornim de aici – si asta este locul potrivit de la care sa pornim, in masura in care ne amintim sa tratam cuvintele ca fiind ceea ce sut de fapt: indicatori ai experientei directe, ai miezului lucrurilor – avem acces la a intelege ce sunt visele, cel putin din perspectiva transpersonala – dar nu numai. A visa, a “vedea” este premergator actiunii, la nivel micro daca vorbim de individ si la nivel macro daca vorbim despre mitologii, deci despre o anumita organizare a psihicului “colectiv” al unei comunitati, culturi sau civilizatii.
Istoria abunda in evenimente cruciale profund influentate de vise interpretate ca semne. De altfel toate marile religii ale lumii au la baza o constructie de natura profetica, divinitatea dezvaluindu-si poruncile si invataturile prin intermediul viselor destinate celor putini alesi. Tot pe seama viselor mai sunt puse ideile geniale de afaceri sau marile creatii artistice, in general lucruri iesite de comun, revolutionare.
Mircea Eliade vorbeste foarte mult despre importanta visului, viziunilor si “vazutului” in ceea ce priveste relatia cu Sacrul in toate etapele de dezvoltare ale omenirii si in toate culturile, in lucrarea sa “Istoria credintelor si ideilor religioase” sau in “Mituri, vise si mistere” (“Si totusi, s-a putut dovedi ca exista o continuitate intre universurile onirice si mitologice, tot asa cum exista omologarea intre Figuri si Evenimente ale miturilor si personaje si evenimente ale viselor. S-a mai dovedit in acelasi timp cum categoriile spatiului si timpului sunt modificate, in vis, intr-un fel care aminteste intr-o anumita masura abolirea timpului si spatiului in mituri. Chiar mai mult: s-a remarcat ca visele si alte procese ale inconstientului sunt insotite de o “aura religioasa”; nu numai ca structurile lor pot fi comparate cu cele ale mitologiei, dar experienta traita de anumite continuturi ale inconstientului este in ochii psihologilor profunzimilor omologabila experientei sacrului.”)
Miturile, ca si visele, reflecta constiincios dezvoltarea psihica sau continuturile psihicului la un anumit moment dat. Ne intereseaza mitologia unei civilizatii in aceeasi masura in care ne intereseaza “mitologia personala” a unui individ si comportamentele derivate de aici, atitudinea cu care abordeaza viata in general si dinamicile subtile care-i coloreaza modul de relationare. O mitologie personala (sau colectiva !) poate fi una care “imputerniceste” sau una care saboteaza.
Intorcandu-ne la istorie, asa cum arata de exemplu Freud in cartea sa “Interpretarea viselor”, oamenii din epoca primitiva credeau ca visele lor sunt legate de fiintele supranaturale in care credeau si ca aduceau inspiratie atat de la fortele “binelui” cat si de la fortele “raului”. Mai apoi Aristotel a inceput sa filosofeze asupra viselor din perspectiva individualitatii umane, a psihologiei.
Transpersonal 
Psihologul elvetian Carl Gustav Jung a fost primul care a introdus termenul de transpersonal (utilizat prima data de catre el in 1916) ca modalitate de a denumi experiente care provin de dincolo de personal, de materialul biografic sau istoria personala ale individului. Printre fondatorii “oficiali” ai psihologiei transpersonale se numara Abraham Maslow, Viktor Frankl, Stanislav Grof, iar psihologia transpersonala ia in considerare intreg spectul experientelor umane, incluzand psihopatologia, existentialismul si nivelurile spirituale. Iarasi, deloc intamplator, noua paradigma si-a facut aparitia si in alte stiinte, in domenii conexe transpersonalului (Albert Einstein si teoria relativitatii, Max Planck  si teoria cunatica, Stanislav Grof si matricile perinatale, notiunea de “camp”). Insasi aceasta sincronicitate (termen introdus tot de Jung) este de natura transpersonala – sau mai bine zis tine de domeniul transpersonal. Am putea face o afirmatie curajoasa si am spune ca intr-un fel sau altul, “personalul” este intotdeauna imbibat de transpersonal: nu exista de fapt experienta izolata, disparata – totul este influentat de tot, partea de intreg, constientul de inconstient. Notiunea de sistemic este cea care caracterizeaza de fapt cel mai bine realitatea.
Odata cu Jung, visele incep sa reprezinte canalul de comunicare dintre constient si subconstient, iar simbolurile din vise pot vorbi despre dezvoltarea ulterioara a individului. Tot Jung vorbeste despre inconstientul colectiv la care putem avea acces in timpul viselor si despre sistemul structurii arhetipale a omului. Si cu asta, suntem complet in domeniul transpersonal.
De fapt, visele sunt de foarte multe ori “transpersonale”. In mod paradoxal, abordarea transpersonala (“moderna” !) a viselor ne deschide calea catre ceea ce culturile vechi stiau si foloseau in asa numitele “tehnologii ale sacrului”: visele pot fi foarte reale. Un vis se poate explica pe sine, fara interpretari suplimentare. Un vis poate vorbi despre starea corpului, sau despre starea de sanatate a unei persoane dragi, sau despre evenimente viitoare – unele de interes major, nu numai pentru cel care viseaza. Un vis poate arunca lumina asupra unei relatii, sau ne poate inlesni comunicarea cu cei care au murit. Asa cum bine stim, subiectul asta nu mai este demult unul “tabu” sau “ezoteric”, – Elisabeth Kubler-Ross, medic, psihiatru, thanatolog de reputatie internationala  a fost unul din pionierii in acest domeniu. Un vis ne poate conecta la informatii sau simboluri importante din alte culturi, la care nu ne stim conectati in mod constient sau cu care nu avem o legatura in viata diurna. Experientele visului ne pot indica modul in care energia noastra vitala este blocata sau modul in care aceasta se manifesta.
Abordarea transpersonala a viselor il incurajeaza pe visator sa lase deoparte interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce catre experimentarea realitatii la mana a doua, pentru ca nu face decat sa opereze cu tipare mentale pre-existente – si sa se apropie de energia visului in sine. Este o forma prin care cel care vine in terapie, de exemplu, este incurajat sa raspunda in mod adecvat la ceea ce apare: visul-asa-cum-este-el se poate transforma in viata-asa-cum-este-ea. Se poate opera cu resursele sau obstacolele care apar in vis, se poate dialoga sau se poate experimenta “punctul de vedere” al oricarui element din vis, fie el insufletit sau neinsufletit. Abordarea transpersonala ofera visatorului, ca si terapeutului, o privire de ansamblu si indicii pretioase care au legatura cu starea de fapt – tocmai pentru ca o problema nu poate fi rezolvata – nici inteleasa  – (de) la acelasi nivel la care a aparut. Abordarea transpersonala in ceea ce priveste visele face trecerea de la visatul pasiv la visatul activ, transformand asta intr-un instrument extrem de puternic de constientizare si transformare – si are in acelasi timp legatura cu asumarea responsabilitatii, in sensul in care dezvoltarea abilitatii de a lucra cu visele aduce dupa sine dezvoltarea abilitatii de a “lucra” cu realitatea – si permite practic orice abordare, cata vreme este utila.
Terapia prin lucrul cu vise poate fi privita ca fiind o tehnica de terapie transpersonala prin excelenta. Monique Tiberghien ( psiholog si psihoterapeut la Cithe (Centrul International de Terapie) din Bruxelles. Presedinte fondator al EUROTAS (Asociatia Europeana de Psihologie Transpersonala), preda bioenergie, lucrul cu visele si psihologia transpersonala in diferite tari din Europa. Formeaza psihoterapeuti in psihoterapie transpersonala in Franta, la IRETT (Institutul de Cercetari si Studii in Terapie Transpersonala), Catherine Shainberg (PH.D., psiholog, autor si profesor, fondatoarea scolii de lucrul cu vise “School of Images”) sau Robert Moss (fost profesor de istorie antica la Australian National University, creatorul metodei de lucru cu visele numita “Active Dreaming”, autor a 9 carti despre lucrul cu visele) sunt cativa dintre cei mai cunoscuti terapeuti din lume care folosesc abordarea transpersonala in lucrul cu visele.
Asadar, despre ce vorbim atunci cand ne referim la abordarea transpersonala in lucrul cu vise?
Despre a aduce energie si ghidare din lumea visului si despre a considera visul, uneori, o realitate in sine, sau un loc in sine care poate fi “revizitat”, cu ajutorul unei meditatii ghidate in urma careia cel care exploreaza capata noi intelegeri si insight-uri – si mai ales, material cu care se poate lucre in cadrul terapiei. Despre visare lucida – sau vise lucide, metoda prin care invatam sa devenim constienti in timpul visului. Constienta in vis si constienta in realitatea diurna se influenteaza reciproc. Despre folosirea visarii active si transferul aceleiasi metode in situatii reale sau utilizarea aceleiasi metode pentru transformarea mitologiei “personale”. Despre a privi visele ca fiind mai degraba mesaje si instrumente practice care pot aduce enorm de multa creativitate, spontaneitate, flexibilitate si “gandire laterala” – unelte de folosit in prezent si viitor, si nu doar imagini care vorbesc despre trecut, probleme sau patologic. De fapt, abordarea transpersonala ii inlesneste celui care vine in terapie dezidentificarea de “problema” si adoptarea unei perspective proaspete asupra siesi si asupra lumii.
Abordarea transpersonala se desprinde de conceptia ca visatul este o activitate pasiva sau ca se limiteaza la visele din timpul noptii. Reconecteaza visatorul cu emotiile si il invata sa lase deoparte analiza uneori sterila. Ofera metode prin care trecutul poate fi privit intr-o lumina noua – si implicit, prezentul si viitorul. Si nu in ultimul rand, ne reconecteaza la traditiile vechi ale visatului: cultura aboriginala australiana (visarea este vazuta de catre aborigenii australieni din doua puncte de vedere: visare a realitatii prezentului si ca timp antic al creatiei lumii), traditia tibetana (yoga tibetana a visului), traditia Kabbalah sau traditia nativ-americana sunt printre cele mai cunoscute.
www.drumulsprecentru.ro

"Vinde inteligenta si cumpara mirare". Vise, Sincronicitati si Re-incantarea lumii.


”Coinicidenta este modalitatea prin care Dumnezeu intelege sa ramana anonim.”- Albert Einstein
Sincronicitate: ”coincidenta in timp a doua sau mai multe evenimente, fara legatura cauzala, care au acelasi inteles.” Termenul de a fost prima oara folosit de psihologul elvetian Carl Gustav Jung pentru a descrie anumite tipare de coincidente incarcate puternic de un anumit inteles / simbolism.
Pentru mine, visele si sincronicitatile au legatura cu re-incantarea lumii (in engleza suna mai bine – re-enchant: cuvantul are si o componenta de ”a face lumea sa redevina miraculoasa” sau cam asa ceva imi suna…si mai mult – observi ca ”chant” inseamna ”cantec”…hmmm, cate se pot re-incanta cu cantecul !! ); au legatura cu scufundarea plina de curaj intr-o dimensiune plina de mister, de posibilitati, de mirare, nesfarsita mirare, de limbaj subtil al universului – subtil, insa incarcat de semnificatii. Semnificatii fara explicatii, imi vine sa zic…un subiect de care ma apropii pas-pas, aproape ca imi tin respiratia, de parca ma astept sa gasesc zane si animale mitice – exact ca atunci cand, in copilarie, descopeream in biblioteca magica de vis-a-vis ( ! ) de scoala o carte noua de povesti…
O serie de vise, sincronicitati si apoi si mai multe vise m-au condus, pas cu pas, spre lumea… viselor si a sincronicitatilor :-) Spre a-mi onora visele si a ”face” ceva in legatura cu asta. De ce scriu despre asta ? Deoarece stiu acum ca prin intermediul viselor, inima imi vorbeste. Indraznesc sa spun – inimile ne vorbesc. Este ceva acolo, in inima inimii noastre, care ne cheama, ne asteapta, ne trimite o nesfarsita invitatie la re-amintire.
Visele si sincronicitatile impartasesc acelasi limbaj, spuneam. Adaug – visele, sincronicitatile si povestile impartasesc acelasi limbaj. Exact, senzatia ”aia” din copilarie, cand totul era nou si stralucitor si atemporal si viu, despre asta vorbesc toate. E ca si cum ai regasi o lume demult uitata, un fel de moment ”Aha” care are legatura cu vorba poetului Rumi ”Vinde inteligenta si cumpara mirare”…
Poate uneori visezi ceva si un element din vis apare in zilele urmatoare, in lumea inconjuratoare, intr-un anumit fel – poate vazut, poate auzit, poate simtit. Poate uneori ai o intrebare – rostita sau nu – si raspunsul apare ”ca prin farmec” (o alta expresie interesanta ! ) in realitatea de langa tine: in vis, intr-o conversatie intamplatoare, un mesaj scris, o reclama, o replica intr-un film…orice. Crezi ca este ”doar” o coincidenta ? Nu, este o Co-Incidenta – lucruri care ”se intampla” impreuna.
Desigur, teorii sunt multe. Carl Gustav Jung, fizica cuantica, teoria fractalilor, Albert Einstein – sunt sute (poate mii) de carti si lucrari si studii pe tema cu pricina. Insa nu asta ma intereseaza aici, informatia intelectuala – ci Simtirea. Trairea. Ma intereseaza cum traiesti tu asta, cum traiesc eu asta. Da, pentru ca sincronicitatile si visele sunt despre a trai, despre a ne lasa purtati de tesatura subtila a Universului – sau a Multiversului – despre a naviga cu incredere, despre a alege sa raspundem: Da ! Universul este un loc prietenos !
Sincronicitatile si visele hranesc imaginatia. Imaginatia se transforma in actiuni. Actiunile creeaza lumea, pe care o experimentam mai apoi. Visul meu si visul tau si visul lui si visul ei devin visul nostru – visul colectiv al umanitatii. Povestile, miturile transmise din generatie in generatie, toate hranesc visele. Si viceversa. Nu exista una fara alta, nu exista separare aici. De fapt, nu exista separare nicaieri – iar acordarea la acest limbaj al viselor si sincronicitatilor si povestilor tine de acordarea la o anumita frecventa. ”Daca doresti sa descoperi secretele Universului, gandeste din perspectiva energiei, a frecventelor si a vibratiilor” spunea demult Tesla. Sincronicitatile, ca si visele, ne ajuta sa accesam o frecventa, o stare de inalta creativitate – sau ”stare de flow” cum i se mai spune.
Si am ajuns asadar la starea de flow. De curgere, care-va-sa-zica. De lasare in voie, ca si cum ai face surf. Imersie in realitatea sincronicitatilor si a viselor, un soi de complicitate si dialog activ – deoarece campul care sustine acest dialog este ca o fiinta vie. Cu cat oferi mai multa atentie in aceasta directie, cu atat mai mult vei experimenta acest fel de traire, de sens, de imprietenire cu Universul. Vei contribui in mod direct la re-incantarea lumii.
Asadar…Sincronicitati, Vise, Povesti si Re-incantarea lumii. Dincolo de explicatii, simte ce trezesc in tine aceste cuvinte.
Hai, lasa-te sa cre(e)zi…
www.drumulsprecentru.ro

Urmeaza-ti Visele...sau cand Universul insista


17 iunie 2014. Fragment scurt de vis: gasesc de cumparat – si cumpar – o carte publicata in 1990, despre fiinte mitologice romanesti. Toate feminine. Erau foarte multe, insa tot ce-a ramas in memorie la trezire erau Sanziene, Vantoase, Fata Padurii.
Postez pe grupul de visatori pe care l-am creat pe facebook acum cativa ani: Romanian Dreaming Circle. Acum imi dau seama ca am uitat titlul – il pun acum, e simplu: Vis cu Sanziene. Primesc, ca de obicei, o gramada de insight-uri; de data asta, firesc, toate legate de Sanziene, plante de leac, feminitate și semnificatia sarbatorii in sine cu tot cu povestea ei – care tot timpul a fost, cumva, cu parfum de mister si magic. Primesc si mesaje de la visatoare cum ca tare nimerite ar fi niste poze in ii (de la Andreea) sau un fel de celebrare a Sanzienelor (de la Mariana). Da…asa e…insa simt cumva ca sunt obosita; parca as face ceva in sensul asta, si parca n-as face…sunt un pic obosita de ”a face”.
Mi-aduc insa aminte ca prin liceu am descoperit o carte de Vulcanescu in ceea ce priveste subiectul si il sun pe omul cu pricina – este un prieten de-al fratelui meu si DA, inca are cartea. Grozav, ma gandesc, hai ca tot am ”facut” ceva pentru a onora visul.
Descopar apoi ca la Muzeul Satului e ceva gen ”targ de Sanziene”…hai sa ma duc. Ma duc (ieri, duminica) si aflu ca se va tine chiar un soi de ceremonie de Sanziene. Fete cu coronite din flori de sanziene misuna pe-acolo – ”vreau si io o coronita ! Se poate ?” Nu prea se poate, ca si le-au pregatit pentru ceremonie, insa ma aleg totusi cu un fir si, victorioasa, ma intalnesc cu Mariana (visatoarea care voia celebrarea Sanzienelor). Ne bucuram, ne amuzam si ne asezam sa vedem ceremonia.
Parca suna telefonul ? A, mesaj. Mesaj de la Cristina: a sunat-o Andreea (visatoarea care voia poze in ii) sa mergem sa facem poze… de Sanziene. In ii, desigur. Unde ? Nu stiu, pe camp sub cer albastru…
Sufletul meu zambeste – care-va-sa-zica, Universul insista.
Si mergem. Suntem noua fete cucuiete, toate imbracate in ii. Gasim iaz si cer albastru si grau auriu si albastrele si soare si apus si sunet si vant si pamant si in departare, padure. Suntem ireal de frumoase – of, asta e cu lauda de sine :-) – dar chiar asa este, alta expresie mai potrivita nu gasesc… Intr-adevar, seara magica de miez de vara cu miros de grau copt si cer adanc pana-n suflet.
Ce urmeaza ? Nu stiu, si asta e bine. Stiu doar ca aceasta intamplare este un exemplu grozav de insiruire de sincronicitati si ca sentimentul pe care-l am este unul foarte bun. Stiu ca afara e vara si viata a explodat si ca in loc sa stau sa ma gandesc ce inseamna visul mai bine traiesc visul si invitatia lui.
Ce vreau sa spun ?
Expresia ”urmeaza-ti visele” are o aplicație practică, în primul și în primul rand. Asta este unul din marile secrete ale lumii viselor, ale lucrului cu vise, si una din marile invitatii în același timp; sa trecem dincolo de metafora, dincolo de simbol si interpretarea lui, sa intelegem ca nu e vorba (numai) despre asta ! Scriam la un moment dat intr-un post despre faptul ca se pot face interpretari ”psihologico-savante” la nesfarsit si ca uneori asta poate fi foarte seducator…in special pentru cel care face interpretarile savante :-) insa acest soi de analiza este de cele mai multe ori lipsit de substanta reala sau de vreun efect terapeutic in sine. Efectul terapeutic adevarat este cel simtit, trait; si asta se poate face doar prin conectarea – reala ! – la energia visului in sine, la trairea visului, la incorporarea acestei energii, in orice fel iti este accesibil, disponibil, la un anumit moment dat: scrie-l, picteaza-l, pune-l in versuri, danseaza-l, impartaseste-l, pune-l in act, pur si simplu – si vezi apoi care este AHA-ul, care este valoarea psihologica, care este mesajul, care este sensul, care este darul. Care sunt arhetipurile care vin sa te inspire, prin intermediul visului…
”Harta este înăuntrul visului”, cum spune Robert Moss – pentru ca ”visele sunt în primul rând călătorii, și cel mai bun mod de a primi darul unui vis este să reintri în teritoriul pe care îl dezvăluie. Asta e ceva foarte diferit de metodele de interpretare a visului care despică și fragmentează visele în fragmente simbolice și încearcă apoi să le explice unul câte unul.” (Robert Moss – ”Istoria Secreta a Visarii”).
Visul de fata este, desigur, si o invitatie la re-descoperirea sacrului din feminin – asa cum orice vis, dupa parerea mea, este o invitatie la re-descoperirea sacralitatii din viata: re-descoperirea Vietii din Viata.
Asadar…urmeaza-ti Visele. Incepe prin a le chema, usurel cu blandete – dar si cu incredere – apoi prin a le asculta, a le onora. Ia-ti visele si du-le afara, pe iarba, la soare si vezi ce-au sa-ti spuna.
www.drumulsprecentru.ro
(foto: Andreea Aron)